În cartea The Summer Villa, Melissa Hill afirmă că locuitorii de pe coasta Amalfitană trăiesc deja în paradis. Tot ea spune că după Judecata de Apoi, cei care vor merge în rai nu vor observa nicio diferență. Oricine a vizitat acest colț idilic al Italiei va fi de acord că nu există nicio exagerare ȋn niciuna dintre afirmaţii.
Romanticul Positano, Poseidon și delizia al limone
Am ajuns ȋn Positano la apusul soarelui, urmând un șir de mașini care se îndreptau spre paradis. Călătoria spre celebra coastă ne-a oferit priveliști minunate: când veneam dinspre Roma, am trecut pe lângă versanții adormiți ai Vezuviului în stânga, iar în dreapta, în depărtare, printre valurile care străluceau în soare se afla Capri, insula sirenelor. Cu toate acestea, adevăratul spectacol al peisajelor ȋncă nu începuse.
Plimbându-ne seara pe promenada Via Marina Grande de lângă plaja principală, printre felinare, palmieri și flori, ne-am dat seama că am ajuns într-adevăr în paradis. În fața noastră se afla un „tort” (așa cum o numesc locuitorii) – o stâncă înaltă în formă de con pe care stau clădiri colorate strălucind ca niște lumânări pe tort. Deși locul este vizitat de aproximativ 10.000 de oameni ȋn fiecare zi, aici era liniște. Se auzea muzică italiană din restaurante în timp ce turiștii de la mesele de pe promenadă mâncau paste cu fructe de mare sau celebrul desert local: delizia al limone (prăjitură cu glazură de lămâie). La urma urmei, nu degeaba mulți oameni consideră că Positano este cel mai romantic loc din Italia. Se spune că zeul Poseidon a creat orașul din dragoste pentru nimfa Pasithea. Relaxându-ne pe promenadă și bucurându-ne de atmosfera extraordinară, am ştiut că trebuie să rămânem aici mai mult decât am planificat inițial.
Wonder woman, lămâi, fiat 500 și la dolce vita
Ziua în Positano a ȋnceput cu peisajul fabulos de la balconul nostru. În depărtare puteam vedea un arhipelag format din micile insule Li Galli. Dacă vizitezi Positano și Coasta Amalfitană, trebuie neapărat să rezervi o cameră cu vedere. În mijlocul sezonului, prețurile pot începe de la 170 de euro/noapte, dar nu trebuie să te gândeşti la bani pentru că acest loc merită!
Am mâncat micul dejun (croissant și cafea) și am făcut o plimbare de dimineață cu legendarul Fiat 500 roșu din anii 1960. Marcello, șoferul nostru, ne-a spus povestea mașinii: aceasta a aparținut bunicii sale, iar el a decis să o renoveze și să le ofere turiştilor excursii prin orașul său. În tot acest timp ne-am oprit la cele mai bune puncte de belvedere ca să admirăm primele raze ale soarelui care cădeau pe stânci și pe „tortul” de lângă plaja principală. În cele din urmă am condus până la punctul de belvedere de pe drumul SS163 Amalfitana, cu o panoramă extraordinară a orașului Positano și a ȋmprejurimilor. Lângă șosea poți încerca cel mai bun suc pe care îl vei bea vreodată la o tarabă cu fructe și legume. Vânzătorul se numeşte Salvo şi este un domn foarte prietenos.
Ne-am terminat plimbarea, ne-am luat rămas bun de la Marcello și am mers să luăm prânzul. Am ajuns la faimoasa brutărie Collina, unde se găseşte cea mai bună granita cu lămâie și înghețată din coaja aceluiaşi fruct! Oricum, lămâile sunt peste tot – ȋn copaci, ȋn farfurii, ȋn cești, pe diverse tipuri de ceramică pe care le poți cumpăra din magazinele de suveniruri, ȋn prăjitura delizia al limone sau ȋn limoncello – un lichior de lămâie care se produce dintr-o varietate specială a acestui fruct. De ce lămâi? Pentru că regiunea este renumită pentru cultivarea lămâilor, iar lămâia este pur și simplu simbolul ei.
După o amiază leneșă în oraș, am plecat la o nouă plimbare, dar de data aceasta am schimbat mijlocul de transport cu… o barcă. Urma să mergem într-o croazieră specială la apus. Am auzit că Positano arată și mai bine de pe mare și era timpul să verificăm. Căpitanul a venit să ne ia din portul de lângă plajă. Pendulând ușor printre valuri, ne-am ȋndepărtat de țărm și ne-am lăsat purtați de momentele de neuitat. Am admirat încă o dată coasta Amalfitană și priveliștea orașului pescăresc odinioară adormit, dar acum plin de viață şi totuşi cu o atmosferă ȋntimă. Nu am fost surprinși că zona atrage atât de mulți artiști și regizori din întreaga lume. Filme precum The Talented Mr. Ripley, Roma de Fellini sau blockbuster-ul din 2017 – Wonder Woman au fost filmate aici. Am navigat puțin spre est, spre Praiano și Amalfi. Căpitanul ne-a pregătit șampanie, așa că am desfăcut sticla și am luat câteva înghițituri, privind ultimele raze de soare. Cred că asta se numește la dolce vita, nu-i așa?
Seara târziu, amețiți de fericire și de priveliștea minunată, am ajuns la hotel, unde încă se mai vedea de pe balcon „tortul” strălucitor. Niciunul dintre noi nu voia să adoarmă, căci imaginea era hipnotizantă.
Capri, Margherita și cel mai frumos hotel din Italia
A doua zi în acest colţ de paradis italian a adus noi atracții. Am decis să vedem Amalfi – cândva o fostă colonie romană, iar mai târziu unul dintre cele patru ducate alături de Veneția, Genova și Pisa. Se poate ajunge acolo cu mașina, cu autobuzul sau cu feribotul, iar noi am ales ultima opțiune. Plimbarea pe apă a durat aproximativ 20 de minute și am avut parte din nou de peisajul uimitor al coastei Amalfitane. De la Positano poți merge cu feribotul și spre Capri, o insulă pitorească situată chiar lângă peninsula Sorrento. Insula are şi ea privelişti uimitoare, stânci dramatice, orașe fermecătoare și hoteluri exclusiviste. Locurile care merită vizitate sunt orașele Capri și Anacapri, Marina Grande (portul principal) și Monte Solaro – cel mai înalt punct de pe insulă (589 de metri deasupra mării) la care poți ajunge cu telecabina.
Când am ajuns ȋn Amalfi, cupola Catedralei Sf. Andrei (patronul spiritual al orașului) strălucea în soare. Am părăsit feribotul și am pornit să cucerim Amalfi, pierzându-ne destul de repede pe străzile înguste și pline de farmec. Am observat din nou că lămâile erau peste tot: pe farfurii, cărți poștale și fotografii. Chiar dacă am vizitat coasta Amalfitană la începutul lunii septembrie, cu cât ne apropiam mai mult de prânz, cu atât se făcea mai cald. Am decis să cumpărăm două granita cu lămâie și să ne relaxăm la umbră. Am admirat catedrala Sf. Andrei, care se afla chiar în fața noastră, și ne-am întrebat cum de acest oraș a putut fi locuit de 70.000 de oameni (prin comparație, în zilele noastre sunt doar 5.000 de locuitori). În trecut, datorită poziției sale strategice (pe aici treceau rutele negustorilor vest-europeni, arabi și bizantini), Amalfi s-a îmbogățit rapid și a devenit puternic. Totuşi, ca urmare a numeroaselor invazii ale trupelor din ducatele de Genova și Pisa, republica maritimă Amalfi s-a predat în 1136. Mai târziu, în 1343, un tsunami a devastat portul și o mare parte din oraș. După această catastrofă, Amalfi nu și-a mai recăpătat niciodată gloria de odinioară. Lumea a auzit din nou de oraș abia în prima jumătate a secolului XX, când primii turiști străini au început să vină pe coastă. Astăzi, Amalfi, împreună cu întreaga regiune, este unul dintre cele mai vizitate locuri din Italia.
După un moment de răgaz, am admirat piesele de ceramică pictate manual şi am decis să cumpărăm o cană suvenir (bineînțeles, cu o lămâie pictată pe ea). Am încercat să asimilăm atmosfera orașului de la malul mării şi curând ne-am așezat din nou la masă pentru a lua prânzul. De data aceasta am ales pizza. Eram aproape de Napoli, locul unde a fost inventată Margherita, așa că alegerea a fost simplă. Margherita a fost excelentă, aluatul era uimitor!
După prânz era timpul pentru următorul punct al călătoriei – orășelul Atrani, care se află chiar lângă Amalfi. Am ajuns la el pe o cărare îngustă care trece printre clădiri. A trebuit să urcăm un pic, dar nu ne-a părut rău. După un timp, am văzut un promontoriu plin de clădiri colorate, inclusiv biserica Sf. Maria Magdalena, și rânduri de umbrele albastre pe plaja de jos. Pentru mulți, acest oraș este cel mai fermecător de pe întreaga coastă. Am coborât dealul până în centrul orașului și am stat o vreme pe străzi. Aici sunt mai puțini oameni și încă se simte atmosfera unui sat de pescari adormit. Da, acesta este un loc în care te poți relaxa cu adevărat după ce te-ai plimbat pe străzile pline de viață din Amalfi. Un alt orăşel de lângă Atrani, Ravello, este considerat cel mai romantic de pe întreaga coastă. Are vile frumoase, grădini magnifice și, mai presus de toate, priveliști uimitoare.
Din păcate, era timpul să plecăm şi ne-am întors spre Amalfi pe promenada minunată de la malul mării, trecând pe lângă rânduri de umbrele colorate și turiști care se relaxau sub ele. Ne-am îmbarcat pe feribot și, din nou, am fost impresionați de frumusețea coastei Amalfitane. Totuşi, ziua nu se terminase! Seara am mers să bem limoncello la unul dintre cele mai frumoase hoteluri din Italia – Le Sirenuse. Hotelul a fost deschis în 1951 și le oferă oaspeților peisaje uimitoare ale orașului, baie în piscina înconjurată de lămâi și mese în restaurantul cu stele Michelin. Atmosfera fabuloasă de pe terasa hotelului nu a făcut decât să ne convingă definitiv că nu vrem să părăsim acest loc.
Dolce far niente la Marea Tireniană
Am decis să ne petrecem ultima zi relaxându-ne pur și simplu. Plaja principală din Positano, Spiaggia Grande (Plaja Mare), are priveliști fenomenale asupra orașului, dar este puțin aglomerată, iar noi căutam ceva mai intim. Am ales un mic golf de lângă oraș, unde se află plaja Fornillo, foarte apreciată printre localnici. Ne-am dus să înotăm în Marea Tireniană, iar apa era caldă, plăcută și foarte curată. Apoi dolce far niente pentru jumătate de zi. Întorcându-ne de la plajă, ne-am așezat la restaurantul de pe promenada principală și am mâncat cele mai bune paccheri cu dovlecei din viața noastră. Coasta Amalfitană pur și simplu nu ne lăsa să plecăm.
Cu toate acestea, a venit timpul să părăsim micul nostru paradis. Am simţit că vremea reflecta starea noastră de spirit pentru că se anunța o furtună. Ne-am luat la revedere de la acest loc de poveste al Italiei, lăsând în el o bună parte din inimile noastre, dar şi o promisiune: ne vom întoarce cu siguranță!
Informaţii utile:
Locație: Coasta Amalfitană se află ȋn partea sudică a peninsulei Sorrento, în Golful Napoli.
Cum se ajunge acolo:
- cu avionul: există o mulțime de legături spre Napoli, iar de acolo, tot ce ai nevoie este un transfer, un taxi sau un autobuz spre Positano sau un alt oraș de pe coastă. Poţi, de asemenea, să zbori la Roma și să închiriezi o mașină. Călătoria de la Roma la Coasta Amalfitană durează aproximativ 3 ore.
- cu mașina: dacă locuieşti suficient de aproape, poți merge cu mașina proprie. Poţi, de asemenea, să închiriezi o mașină la sosirea în Italia, dar nu uita că parcarea este dificilă pe toată coasta. Există foarte puține locuri, așa că cel mai bine e să rezervi un hotel cu parcare.
Hoteluri: opţiunile sunt numeroase, dar prețurile în plin sezon încep de la 170 de euro/noapte – trebuie să te aştepţi la cheltuieli.
Închiriază o barcă cu căpitan: 180 EUR pentru 2 persoane,1 oră şi jumătate, croazieră la apus cu șampanie.
O plimbare cu un Fiat 500 clasic: 150 EUR pentru 1 oră şi jumătate, cel mai adesea dimineața.
Feribotul de la Positano la Amalfi: 9-10 EUR, în funcție de sezon.
Șezlonguri și umbrele: Plaja Fornillo: 35 EUR/zi pentru două șezlonguri și o umbrelă, Spiaggia Grande: de la 30 EUR/zi pentru o umbrelă și două șezlonguri.
Bilete de avion spre Napoli Hoteluri în Amalfi
The post Coasta Amalfitană – Un colţ de paradis în Italia first appeared on eSky Blog.