Cand ecuatia de calatorit devine 1+1=3, cele mai frumoase, surprinzatoare, haioase si neasteptate amintiri se creioneaza! Roxana si Andrei (cuplul din spatele blogului Prin Lume) ne povestesc despre cum s-a schimbat stilul lor de calatorit de cand micutul Alexei completeaza portretul tinerei familii calatoare!
Cum era viata voastra inainte de inceperea proiectului PrinLume.com si venirea pe lume a lui Alexei? Spuneti-ne putin mai multe despre „joburile voastre de zi” si de modul in care calatoreati ca un cuplu.
Amandoi lucram in IT, acestea sunt joburile noastre „9 to 6”, iar calatoritul este si a fost dintotdeauna pasiunea noastra comuna. Am inceput blogul in urma cu cinci ani, iar de atunci lucram in fiecare zi pentru el, a devenit practic un al doilea job, in care investim foarte mult timp. Calatoriile de cuplu erau cu siguranta mai confortabile, de multe ori mai curajoase (desi nu suntem niciunul dintre noi mari aventurieri), mai mereu pe fuga, mai fara responsabilitati si griji.
De cand s-a nascut Alexei, ritmul calatoriilor s-a schimbat enorm, am invatat sa fim mai rabdatori, mai linistiti, mai precauti, mai calmi in general. Invatam ce inseamna „slow travel” datorita lui Alexei, sa ne bucuram mai mult de un loc, sa nu ne mai grabim, sa nu mai avem itinerarii nerealiste, cu n locuri de vazut, alte n lucruri de pozat, fara alergatura, fara stres. E ca si cum am lua-o de la zero 
Si nu-i un lucru rau, poate ca aveam nevoie de un astfel de reset, si in ceea ce priveste calatoritul, dar si viata noastra in general.
Cum s-a schimbat modul de a calatori atunci cand a aparut cel mic?
Ei bine, ai atins o coarda sensibila Inainte de nastere, am avut planuri marete si am fost amandoi oarecum ignoranti cand prietenii mai experimentati in ale „bebeluselii” ne avertizau ca va trebui sa punem pauza calatoriilor pentru o perioada. Practic refuzam sa acceptam ce nu voiam sa auzim, crezand ca vom fi diferiti, parinti mai cool, mai relaxati, care nu vor sa urmeze sabloane de perfectiune. Eram convinsi ca vom calatori cel putin la fel de mult ca inainte, ba chiar ne amintim (razand in hohote) cum ne faceam planuri ca la nici o luna de la nastere sa fim in avion, sa calatorim peste mari si tari.
Realitatea a fost insa complet diferita si trebuie sa recunoastem ca a fost greu. Foarte greu. Am avut asteptari complet nerealiste, am fost ignoranti si visatori, asa ca intreaga schimbare ne-a coplesit. Ne-a fost greu sa acceptam ca este nevoie de rabdare, de timp sa ne acomodam toti trei, de somn, de odihna, si inca o data de rabdare.
Primele trei luni am calatorit doar in tara, cateva plecari la mare si la munte. Prima calatorie in afara tarii cu Alexei a fost la trei luni si jumatate in München. Si inca de atunci am inteles ca ritmul calatoriilor se va schimba. Ca trebuie sa invatam sa fim mai linistiti, mai putin repeziti, mai putin pe fuga. In mod cert s-a schimbat modul de a calatori, acum ca suntem trei, insa nu este un lucru rau, ba dimpotriva chiar.
Aveam nevoie de un trigger sa ne linistim, sa savuram excursiile, sa fim mai rabdatori si sa ne bucuram de fiecare loc vazut. Ajunsesem sa facem totul pe repede inainte si chiar era necesar sa incetinim putin ritmul. Apoi, a fost nevoie sa renuntam la spontaneitate. Daca inainte ne cumparam bilete de avion in mod impulsiv, acum avem nevoie de mai multa pregatire si organizare.
Nu ne imaginam ca un simplu city break poate avea atatea variabile: incepand de la cea mai convenabila ora de zbor (ca sa se potriveasca cu orarul de somn) pana la facilitatile cazarii pe care o alegem (sa avem unde sa ii facem baie, sa nu fie departe de centru, sa nu fie nevoie de transferuri lungi etc). Ne gandim mereu daca putem lua caruciorul cu noi, daca avem suficient loc in bagaj, daca avem de unde sa ii luam mancare sau sa ii gatim, ce temperaturi sunt la destinatie si ce haine sa ii luam, ce medicamente sa avem cu noi, ce spitale avem in zona in caz de o problema medicala, iar lista poate continua la nesfarsit.
Multe dintre toate aceste lucruri erau complet irelevante inainte (ba chiar de multe ori eram complet ignoranti si omiteam in mod intentionat anumite aspecte logistice), acum insa trebuie sa ne gandim la foarte multe lucruri ca sa optimizam pe cat posibil timpul, sa profitam de fiecare moment ca sa putem sa ne bucuram mai mult de locul vizitat. Iar in caz de urgenta sa evitam momentele de panica; practic suntem mereu pregatiti, mereu documentati, mereu cu doi pasi inainte
In mod cert e complet diferit fata de cum era inainte. Poate parea mai greu, mai putin confortabil, mai stresant sau mai putin tentant (atatea lucruri de pregatit inainte de plecare parca iti mai taie din elanul de a pleca in vacanta :D). Suntem constienti ca trebuie sa facem niste compromisuri si sa fim mai organizati (ok, bine, extrem de organizati!) insa ne asumam aceste schimbari. Pana la urma, depinde foarte mult de fiecare om in parte cum percepe schimbarea si cat de usor sau greu se adapteaza unor conditii noi de calatorit.
Nici noua nu ne-a fost extrem de usor, de multe ori avem inca pareri contradictorii, ba chiar situatii mai tensionate, insa incercam sa le rezolvam pe fiecare in parte si sa invatam din fiecare calatorie cu Alexei, din fiecare greseala facuta, din fiecare provocare sau experienta noua.
Care a fost prima destinatie vizitata impreuna ca o familie? Cand v-ati dat seama ca va place atat de mult sa calatoriti incat sunteti dispusi sa deveniti „parinti calatori” cu un copil?
Prima calatorie impreuna a fost in München, cand Alexei avea trei luni si jumatate. A fost asa, ca o eliberare Poate suna un pic cam prea siropos, dar primul zbor a fost ca o reintoarcere la viata de dinainte de bebe. Si totul a decurs nesperat de bine, incepand cu zborul pana la fiecare detaliu al excursiei. Ne-am simtit atat de fericiti, si noi, si Alexei, incat la intoarcerea acasa am innebunit!
Am planificat excursii pentru fiecare luna, astfel ca la patru luni eram in Olanda, la cinci luni in Viena si Amsterdam, la sase luni in primul road trip in Europa, am mers cu masina pana in Bratislava, la sase luni si jumatate Dubai, sapte luni Italia, opt luni Vancouver si lista poate continua pana spre sfarsitul lui mai. Initial nici nu credeam ca oamenii care ne urmaresc blogul vor fi atat de interesati de excursiile noastre cu bebe Alexei, de atat de multe detalii si recomandari.
Astfel ca am inceput sa documentam vacantele si din acest punct de vedere, vazand ca le este de folos celor care ne urmaresc. Pana la urma, audienta noastra in online este formata din oameni de varsta noastra, cu interese comune cu noi: calatoriile si mai nou parenting-ul. Asa ca usor, usor am dezvoltat si partea aceasta pe blog si sinceri sa fim, ne regasim complet in ea!
Nu am fi crezut, dar ne place enorm sa vorbim despre parenting, despre vacantele cu Alexei, despre provocarile si dificultatile pe care le intampinam, despre solutiile mai mult sau mai putin bune pe care le gasim. Am construit impreuna o comunitate tare draguta pe blog si mai ales pe Instagram, unde oamenii raspund cu drag, ne dau sfaturi, ne cer recomandari, este chiar impresionant sa vezi cat de empatici sunt oamenii dupa ce devin parinti
Care ar fi cele mai importante sfaturi pe care le-ati da celor care se gandesc sa calatoreasca cu un copil mic?
E greu sa ne gandim ce sfaturi am da altor parinti pentru ca si noi inca invatam si descoperim la randul nostru ce inseamna sa calatoresti cu un bebelus atat de mic. Nicio plecare nu e la fel cu alta, intotdeauna avem lucruri noi de invatat, provocari noi, intotdeauna facem alte greseli si mereu, dar absolut mereu avem de invatat. Incercam sa documentam toate experientele (avem o sectiune speciala pe blog numita Baby Travels in care prezentam in detaliu cum ne-a fost calatoria pe plan bebelusesc :D) si sa invatam din fiecare plecare.
Nu putem da sfaturi, suntem parinti incepatori, cu tot pachetul de temeri, panici, stres. La fel ca oricare alt parinte Nu am spus si nu vom spune niciodata ca este calea corecta sa calatoresti cu un bebelus, cu siguranta este mai putin comod, mai putin linistitor si mai stresant pentru parinti, insa in final…prioritatile fiecaruia sunt diferite.
Pentru noi calatoriile fac parte din viata noastra, ne dorim provocari, „dificultati” si lucruri noi. Si vrem si speram ca Alexei sa fie curios si curajos. Chiar daca este inca foarte mic, suntem convinsi ca undeva in subconstientul lui, se creeaza niste amintiri, niste trairi, poate ca niste senzatii placute atunci cand vede un anumit loc.
Cum va impartiti intre activitatile zilnice, calatorii si proiect? In ce moment a devenit blogul un punct important in viata voastra?
Blogul a fost inca de la inceput un punct important, de cinci ani muncim in mod constant si consecvent pentru el, pentru documentare, pentru poze, pentru postari. Nu exista zi in care sa nu lucram cel putin cateva ore pentru blog, chiar daca joburile noastre de zi cu zi sunt in cu totul si cu totul alte domenii.
Este drept ca ne-ar placea ca ziua sa fie de cel putin doua ori mai lunga, insa trebuie sa recunoastem ca tocmai lipsa timpului ne face sa fim extrem de organizati si foarte, foarte muncitori si ambitiosi. Asa ca intr-un fel sau altul, gasim o cale sa le facem pe toate, fara sa fim stresati
Care a fost cea mai haioasa intamplare pe care ati trait-o in calatoriile voastre alaturi de Alexei?
Noi suntem inca in faza in care lucrurile extrem de marunte ni se par haioase si… mari realizari Un zambet catre o persoana straina, un degetel intins ca sa ii explicam ceva anume, un chiot mai galagios, un „cucu-bau” in avion catre pasagerii din spate, un botic pus cand se supara de un zgomot, o grimasa care ii arata cei doi dintisori extremi de amuzanti, un schimbat de scutec in cele mai nepotrivite momente si tot asa.
Perioada cu adevarat haioasa si pentru ceilalti va veni probabil in scurt timp, pe la varsta de doi ani, cand va incepe sa spuna nazdravanii, sa faca lucruri amuzante, sa fie mai ghidus – si abia asteptam sa impartasim si acele momente!
Care a fost cea mai mare provocare pe care ati intampinat-o de cand ati inceput proiectul si cum ati reusit sa o depasiti?
Of, provocarile sunt deja o constanta in ecuatie In fiecare excursie intampinam o situatie noua careia trebuie sa ii facem cumva fata. Si inca de la inceput au fost multe momente mai dificile, insa acum, pe masura ce trece timpul, realizam ca devine din ce in ce mai solicitant calatoritul cu un bebelus mic.
La sase luni au inceput adevaratele provocari (pana atunci erau mai mult probleme logistice) cand am inceput diversificarea. A fost si este inca o grija constanta sa ii pregatim mancare, sa ii cumparam alimente sanatoase, sa avem grija sa manance (nu e cel mai mancacios bebelus :D).
Apoi, la opt luni provocarea a fost primul zbor long haul, caruia i-am facut fata cu brio dar care ne-a extenuat atat de rau pe amandoi, incat am decis sa nu mai calatorim atat de departe cu Alexei pana cand nu va deveni mai maricel.
Apoi adaptarea la fusul orar (si cand am ajuns si cand ne-am intors) a fost o adevarata lupta, de fiecare data a fost nevoie de pana la zece zile pentru adaptarea micutului la noul fus si am simtit cu adevarat ca il chinuim. Si cu siguranta lista provocarilor abia incepe, mai ales ca perioada care urmeaza va fi o perioada a descoperirilor pentru Alexei, in care va vrea sa fie activ, prezent, jucaus.
Ne impunem sa nu folosim ecrane si sa il tinem ocupat cu activitati si carticele, ceea ce de multe ori poate fi un test de rabdare pentru parinti. Dar ne asumam toate aceste lucruri si vrem sa descopere lumea prin noi, prin calatorii, prin toate locurile frumoase pe care le vedem impreuna.
Care a fost destinatia care v-a surprins cel mai mult in calatoriile voastre si care este destinatia voastra preferata, in care ati reveni iar si iar?
Suntem intrebati foarte des care este destinatia noastra preferata si intotdeauna oferim acelasi raspuns Islanda, fara doar si poate. Impresionanta, diferita, salbatica si atat de ofertanta! Nu ne-am simtit niciodata atat de liberi si fericiti ca in Islanda!
Am fi crezut ca Noua Zeelanda o va egala, insa Islanda ramane de departe in topul preferintelor noastre. Cu toate acestea, daca ne intrebi unde am vrea sa traim in fiecare zi, am zice fara sa ne gandim de doua ori…Amsterdam!
Chiar avem un obicei de a reveni in fiecare an in Amsterdam sau oricare alta destinatie din Olanda. La sfarsitul lui aprilie urmeaza sa plecam in Amsterdam pentru a treia oara in mai putin de sase luni
Daca ar fi sa dati un sfat celor care vor sa porneasca pe drumul de travel blogger/vlogger si, mai ales, sa devina parinti calatori precum voi, care ar fi acela?
Devine din ce in ce mai anevoios inceputul in blogging/vlogging, este destul de greu sa razbati si sa ajungi sa iti fie apreciata munca. Insa atunci cand esti constant in ceea ce faci, cand muncesti zi de zi pentru a construi si contura un proiect, inevitabil ajungi unde iti doresti. Cu alte cuvinte e nevoie de foarte multa rabdare, de ani de munca si documentare.
Cat despre parintii calatori…dupa cum spuneam si mai sus, in raspunsurile precedente, sunt parinti si parinti, care aleg sa isi creasca bebelusii in moduri extrem de diferite. Nu exista o cale perfecta, nu exista un sablon de parenting care se aplica tuturor. Pentru noi, calatoriile au fost dintotdeauna parte din viata noastra si ne-am dorit enorm sa le reluam dupa ce s-a nascut Alexei. Pur si simplu, ne tin sanatosi mintal aceste excursii
Poate ca alti parinti considera ca este o expunere prea mare, bebelusul se poate imbolnavi, stresul poate fi prea mare, logistica prea complicata. Insa pentru cei care isi doresc cu adevarat sa calatoreasca, chiar si cu bebelusul, am spune ca primul sfat ar fi sa aiba asteptari realiste. Cel putin asta am realizat noi dupa cateva excursii. Itinerariile prea ambitioase, cu multe obiective de vazut, drumurile lungi, ideea ca totul va merge perfect, toate duc la frustrari inutile.
Este important sa acceptam ca o calatorie cu un bebelus poate fi imprevizibila, se pot intampla lucruri care sa ne abata de la planul initial. Ba mai mult, o excursie poate fi un fiasco pe deplin, din foarte multe motive care efectiv nu sunt in controlul nostru. Astfel ca avand asteptari realiste, ba uneori asteptari mai joase, putem face fata oricarei provocari intalnite. Pana la urma, daca parintii sunt relaxati si usor adaptabili la schimbarile ce pot sa apara, si bebelusul va fi la fel. In schimb, starea de anxietate, stres, suparare sau frustrare se transmite imediat catre bebelus, si ne putem imagina cu totii, cu sau fara copii, ce inseamna un bebelus plangaret in vacanta
Cum decurge acum o zi din viata voastra?
Am cam uitat ce inseamna o zi relaxanta – suntem mereu pe fuga, mereu organizati, cu programul facut cu o zi inainte, incercand sa profitam la maxim de momentele in care doarme Alexei, ca sa rezolvam alte lucruri. Nu exista „vacanta” sau „concediu” cand ai un bebelus mic. Suntem insa constienti ca este o perioada temporara, mai dificila sau mai solicitanta, care va trece.
Lucrurile se vor aseza cu siguranta, si vor reveni vremurile mai linistite, cand ne vom putea linistiti la un Netflix seara, cu un pahar de vin 
„Dreaming with the eyes wide open”, hahaha! Si cand vom ajunge acolo… probabil ne vom hotari sa vina bebe doi
Ce destinatii se afla pe wishlist-ul vostru din 2019?
Momentan avem planuri doar pe termen scurt, pana la sfarsit de mai. In aprilie vom vizita in sfarsit Gdansk (ne docream de foarte multa vreme sa ajungem aici), apoi vom petrece Pastele in Olanda, cu multi prieteni (ne adunam cu totii, din Romania, Olanda, Canada, Belgia), iar la sfarsit de mai vom merge in Paris si Disneyland.
Ne-ar placea sa mergem undeva si la vara, insa nu ne-am hotarat ce destinatie sa alegem. Am vrea sa luam in calcul un zbor cat de cat scurt, o diferenta de fus orar mica fata de Romania, o destinatie care sa nu fie foarte aglomerata pe timp de vara, cu temperaturi nu foarte ridicate si cat mai baby friendly posibil Nu avem deloc multe pretentii, asa-i?
Stim ca variantele cele mai confortabile ar fi probabil resorturile din Turcia sau Grecia (in care nu am fost niciodata pana acum), dar parca nu suntem inca pregatiti sa lenevim o saptamana intr-un resort. Am fi vrut sa ajungem in Bali, intr-o cazare minunata din Ubud, dar cel mai probabil vom alege sa petrecem o saptamana in insulele Azore. Lasam Ubud-ul pentru mai tarziu!
Ce planuri aveti pentru acest proiect pe viitor?
Ne dorim sa continuam in acelasi ritm alert cu blogging-ul, cu postarile, cu documentarea despre diverse destinatii. In continuare vrem sa vorbin despre experientele de parenting, sa incercam pe cat posibil sa ajutam si alte persoane care se vor regasi in postarile si experientele noastre.
Blogul a devenit parte din viata noastra, fie ca avem sau nu proiecte sau campanii, muncim de drag pentru a mentine continutul activ. Este ireal de frumos sa recitim articole vechi, de cand lumea si pamantul, si sa vedem cum am progresat in toti acesti ani. E ca un jurnal al calatoriilor noastre, pe care il impartasim cu toti cei care ne urmaresc. Si vom face asta in continuare
Cand doi devin trei…calatoriile se schimba, nu inceteaza!
Pentru a vedea peripetiile tinerei familii calatoare, pentru a te minuna de tinutele Roxanei sau pentru a citi despre intamplarile amuzante in care se regasesc cei doi datorita lui Alexei, atunci ramai la curent cu articolele de pe blog, fotografiile de pe Facebook sau Instagram!
#TravelEnthusiastsWeLove #eSkyTravel