Am revenit cu un interviu aparte din seria pasionatilor de calatorii: am stat de vorba cu familia din spatele blogului ParintiCalatori.ro (Ramona & Mihai – vorbind momentan si pentru micutul Albert) si am aflat, precum spune si motto-ul lor, ca „piticotii din viata noastra nu ne complica excursiile, ci le fac mai frumoase!” Daca te bate gandul de a continua sa calatoresti cu un copil mic, afla mai multe din interviul de mai jos:
Cum era viata voastra inainte de inceperea proiectului ParintiCalatori.ro si venirea pe lume a lui Albert? Spuneti-ne putin mai multe despre „joburile voastre de zi” si despre modul in care calatoreati ca un cuplu.
In viata de zi cu zi suntem un cuplu normal cu un program standard, cu joburi care ne solicita zilnic, cu activitati casnice si tot ce mai presupune rutina cotidiana.
E adevarat, insa, ca amandoi eram pasionati de calatorii chiar dinainte sa ne cunoastem, asa ca, atunci cand ne-am intalnit, pasiunea a crescut in doi si am ajuns sa plecam in locuri la care nici nu ne gandeam inainte.
Ne facusem fiecare din noi un fel de „bucket list” pe care il consultam cand stabileam destinatiile concediilor, urmaream oferte la biletele de avion, iar cand am avut ocazia ne-am mutat din Iasi la Bucuresti, ca sa fim mai aproape de aeroportul cu cele mai multe plecari in afara (deoarece, pe atunci, zborurile din provincie erau mult mai limitate fata de situatia actuala).
Am inceput, initial, sa iesim din tara o data pe an (prima plecare in doi a fost in Istanbul, motiv pentru care a ramas o destinatie de suflet pentru noi), iar cu timpul plecarile s-au inmultit, ajungand la aproximativ 4-5 iesiri pe an. Daca ar fi sa ne amintim cateva sejururi pe care le-am facut in doi, gandul ne-ar zbura la Moscova, Sankt Petersburg, Singapore, Bali, Barcelona, Lisabona, Veliko Tarnovo, Tarile Baltice, Dubai sau croaziera pe Marea Mediterana, ocazie cu care am ajuns si in Maroc.
Cum s-a schimbat modul de a calatori atunci cand a aparut cel mic?
Inevitabil, lucrurile se schimba cand pleci in trei, cu atat mai mult cand al treilea membru e un bebelus. Bagajele parca sunt mai numeroase, criteriile de selectie a zborului sau a cazarii devin altele, pana si obiectivele de vizitat se incadreaza in alte tipare. Noi am incercat sa pastram un echilibru intre modul nostru de calatorie de pana atunci si noile cerinte pe care prezenta unui copil le impune.
Nu retin sa fi facut pregatiri speciale pentru asta, dar stiu ca ne-am dorit inca de cand Albert era in burtica sa nu renuntam la plecari, ba mai mult, sa il obisnuim de mic cu acest mod de viata, mergand pe principiul ca un copil e fericit atunci cand parintii lui sunt fericiti.
S-a dovedit ca a fost o alegere buna, deoarece Albert s-a adaptat rapid la plecarile noastre (si noi la noua formula). In 2 ani a ajuns In 25 de tari pe 4 continente, a zburat de zeci de ori, iar acum el e cel mai entuziasmat dintre noi cand plecam cu avionul, ne Intreaba aproape zilnic cand mai zburam si a dezvoltat o adevarata pasiune pentru avioane si aeroporturi.
Care a fost prima tara straina vizitata impreuna ca o familie? Cand v-ati dat seama ca va place atat de mult sa calatoriti incat sunteti dispusi sa deveniti „parinti calatori” cu un bebelus?
Prima data am plecat in formula extinsa in Malta, cand Albert nu implinise inca 3 luni. Am ales o destinatie la care se ajunge usor de la noi, cu zbor direct si relativ scurt, pentru confortul nostru psihologic.
Cele mai mari emotii le-am avut cand a pornit avionul, nestiind cum reactioneaza un bebelus Intr-o astfel de situatie. Stresul a disparut insa rapid, deoarece Albert a adormit instant, iar noi ne-am dat seama ca o calatorie impreuna e mai simpla decat ne imaginasem.
Chiar daca au mai fost momente cand nu ne-am simtit total stapani pe situatie, sejurul in Malta a fost un succes pe ansamblu, fara incidente, fara complicatii si pe gustul fiecaruia dintre noi, asa ca plecarile urmatoare au venit natural, ca si cum asa ar fi trebuit sa se intample.
Care a fost triggerul pentru acest proiect de blogging? Cum v-ati hotarat sa alocati timp pentru a povesti experientele de calatorit in familie?
Trebuie sa recunosc ca deja cochetam cu ideea unui blog de travel chiar dinainte sa fim parinti. Totusi, am tot amanat acest proiect, din diverse motive.
Cand ne-am intors din Malta, insa, mi-am dat seama ca atunci era cel mai potrivit moment: Intai l-am privit ca pe un fel de „jurnal” in care Albert si-ar putea povesti experientele din plecari, prin ochii nostri, ca sa le poata citi cand va creste. Apoi mi-am dat seama ca experientele noastre ar putea fi de folos si altor parinti care trec prin aceleasi temeri ca si noi, viziteaza aceleasi locuri sau isi doresc la fel de mult ca noi sa ajunga in destinatii noi, alaturi de cei mici. Si atunci am inceput sa fac cunoscut blogul.
Care ar fi cele mai importante sfaturi pe care le-ati da celor care se gandesc sa calatoreasca cu un copil mic, mai ales in destinatii indepartate?
Nu credem ca exista o reteta a calatoriei perfecte; fiecare plecare e diferita, iar factorii care o influenteaza sunt multi si diversi.
Credem, insa, ca relaxarea parintilor se transmite si la cei mai mici dintre noi, la fel ca si stresul sau starea de nervozitate. Mai credem ca succesul sta in echilibru, motiv pentru care noi incercam sa imbinam activitati pe placul piticului cu cele care ne fac noua placere, ca toata lumea sa fie la final multumita. Si mai credem in arta negocierii si in puterea ei de a rezolva majoritatea situatiilor mai tensionate care, inevitabil, apar in excursii.
Pe blog am extras din experientele noastre si o serie de sfaturi practice In calatoriile cu cei mici, pe care le-am inclus in campania noastra „Cum organizam o excursie de la A la Z”.
Dar cel mai important e ca, in fond, orice plecare in familie e ca un album de amintiri ce va ramane in memoria copiilor nostri, asa ca merita sa il umplem doar cu momente frumoase si suveniruri de suflet.
Cum va impartiti intre job, calatorii si proiect? In ce moment a devenit blogul un punct important in viata voastra?
Cum era de asteptat, jobul ocupa un spatiu important in programul nostru – amandoi lucram in companii multinationale, iar Albert merge zilnic la cresa, asa ca suntem cu totii ocupati aproximativ 8 ore pe zi.
Ne-am obisnuit, insa, sa evadam macar o data pe luna din rutina cotidiana si sa plecam undeva, prin tara sau peste hotare. Pentru asta profitam la maxim de weekenduri, le legam de zile libere nationale, ne mai luam 1-2 zile de concediu si uite o vacanta numai buna de planificat. De 2-3 ori pe an, ne planificam si excursii catre destinatii mai indepartate, iar atunci ne rezervam concediul din timp si il planificam riguros cu luni bune inainte.
Cat despre blog, acesta a crescut odata cu Albert (e cu doar 4 luni mai mic
), putin cate putin, dupa fiecare calatorie, dupa fiecare articol, dupa fiecare poveste pusa in pagina. Si dedicarea noastra pentru blog a fost direct proportionala cu dezvoltarea lui; ne-a bucurat sa vedem ca cifrele din statistici s-au triplat dupa primul an, s-au dublat dupa cel de-al doilea an si sunt in continua crestere, ceea ce ne-a si responsabilizat intr-un anume fel.
Incercam sa nu scriem pe blog ca simplu exercitiu, ci atunci cand avem informatii care pot fi cu adevarat utile cititorilor nostri. In acelasi timp, vrem sa pastram si scopul initial al proiectului nostru – cel de jurnal de calatorie al lui Albert – asa ca am pastrat, majoritar, articolele scrise din perspectiva lui si am presarat, pe alocuri, povesti de suflet din calatoriile noastre.
Care a fost cel mai frumos/interesant mesaj de apreciere primit? Povestea cititorului care v-a impresionat cel mai mult?
Primim frecvent mesaje din partea cititorilor nostri care fie ne cer sfaturi cu privire la o destinatie unde si-ar dori sa ajunga, fie ne incurajeaza sa continuam sa scriem si acesta este un motiv in plus care face blogul sa infloreasca.
Un mesaj mai atipic am primit din partea unei cititoare care ne-a marturisit ca si-ar dori sa calatoreasca mai mult alaturi de baietelul ei, dar nu are persoanele potrivite in jurul ei cu care sa plece, asa ca si-ar fi dorit sa mearga alaturi de noi in una din excursiile noastre. Nu am pus aceasta idee in aplicare pana acum, dar niciodata nu e prea tarziu pentru o noua experienta.
Care a fost cea mai haioasa intamplare pe care ati trait-o in calatoriile voastre alaturi de Albert?
Cand calatoresti cu un copil mic in diverse locuri din lume, cu culturi si moduri de viata diverse, automat te confrunti si cu situatii mai mult sau mai putin amuzante. Retinem, de exemplu, ca In Hong Kong oamenii obisnuiau sa se intoarca pe strada si sa bage efectiv capul in carucior cand ne intalneau, fara sa spuna nimic, ca sa vada un bebelus din Europa. Ni s-a parut ciudat si hilar in acelasi timp.
In Sri Lanka, cand Albert mai crescuse deja, lumea ne oprea pe strada, pe plaja sau prin orase sa faca poze cu noi. Ne-am simtit ca un fel de vedete intr-o tara indepartata
In Argentina a fost foarte dragut sa il vedem relationand pentru prima data cu o fetita – rusinat, timid si curios In acelasi timp – te trezeai automat cu un zambet pe buze, privindu-i.
Cel mai recent ne-am amuzat, insa, la noi la mare, la Constanta, unde am fugit intr-un weekend vara aceasta. Intr-una din plimbarile noastre de seara, Albert s-a oprit la un moment dat, atras de petrecerea din curtea unei case, si a incercat sa vada despre ce era vorba inauntru, tragand cu ochiul prin gard. Insistenta lui a atras si privirile celor din curte care l-au invitat la petrecere, iar la final copilul s-a intors cu bratele pline de dulciuri, cu o privire mirata si usor confuz de ceea ce tocmai i se intamplase.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ati intampinat-o de cand ati inceput proiectul si cum ati reusit sa o depasiti?
Daca este sa ne gandim la o situatie mai dificila intampinata intr-una din calatoriile noastre, intamplarea din Argentina conduce detasat, atunci cand am ramas innamoliti cu masina pe un drum pustiu din Patagonia (acolo unde nu ploua mai deloc, dar taman atunci a plouat), in ziua cand trebuia sa ajungem la aeroport sa prindem avionul de intoarcere. A fost o cursa contra-cronometru, dar s-a incheiat totul cu bine pana la urma, cu ajutorul unui domn argentinian care se afla in trecere si ne-a ajutat sa scoatem masina din mocirla in care intrasem.
Daca ne referim la blog, marea noastra provocare este timpul, sau lipsa lui ca sa fim mai exacti. Ne-ar placea sa ne putem dedica mai mult acestui proiect care a fost creat din pasiune, ne dorim sa il vedem crescand si sa ajunga la cat mai multi calatori care au nevoie, poate, de articolele noastre. Timpul ramane, insa, dusmanul cel mai mare al secolului nostru si inca nu am gasit o solutie salvatoare care sa ne scape de presiunea lui. Asa ca scriem pe oriunde prindem cateva clipe libere – acasa, pe drum, in aeroport, inainte de culcare – ca sa publicam articole noi.
Care a fost destinatia care v-a surprins cel mai mult in calatoriile voastre? Dar pe Albert?
O mai veche dorinta a noastra era sa ajungem in Argentina, iar calatoria acolo a fost pe masura asteptarilor. Am fost fascinati de aceasta tara de la celalalt capat al lumii, de oamenii calzi pe care i-am cunoscut acolo, de peisajele impresionante, atat de diferite de cele deja vazute si de specialitatile gastronomice delicioase. Am strabatut-o de la un capat la altul, de la nord la sud si de la est la vest si am incercat sa vedem cat mai multe din ceea ce Argentina ofera vizitatorilor sai: de la ghetari la cascade, de la zone de stepa la munti stancosi cu lacuri stravezii, de la podgorii nesfarsite de vie la plaje nesfarsite, mangaiate de valurile Oceanului Atlantic. Argentina este pentru noi summumul a tot ceea ce si-ar dori un turist sa descopere in calatoriile lui si suntem convinsi ca nu am descoperit decat o mica parte, de aceea ne dorim sa ne mai intoarcem pe pamanturi argentiniene.
Albert era destul de mic cand am fost in Argentina, dar, la un an distanta, cand am vizitat Chile, i-am simtit entuziasmul, mai ales pe plaja Oceanului Pacific de la Viña del Mar. Era deja la varsta cand incepea sa perceapa mai clar ce se intampla in jurul lui, iar oceanul inspumat il atragea ca un magnet. Chiar daca apa nu avea mai mult de 18 grade, iar el cocheta deja cu o raceala de cateva zile, nimic nu l-a impiedicat sa stea mai mult in apa decat pe plaja, sa se joace in valuri, sa le cheme, sa le zambeasca fericit si sa se lase mangaiat de ele, iar la final raceala a disparut ca prin farmec. A fost revelatia vacantei si momentul-cheie al relatiei de prietenie dintre el si apa.
Daca ar fi sa dati un sfat celor care vor sa porneasca pe drumul de travel blogger/vlogger si, mai ales, sa devina parinti calatori precum voi, care ar fi acela?
Chiar daca „meseria” de blogger este foarte frumoasa, nu este neaparat si cea mai usoara. Nu este nimic care sa garanteze succesul unui astfel de proiect proaspat inceput, dar pasiunea cu care scrii poate face diferenta.
Credem ca cel mai important e sa inveti sa scrii deschis despre experientele tale, cu bune si cu mai putin bune, sa scrii despre ce ti-ai dori si tu sa citesti daca ai vrea sa pleci intr-un loc nou, ce informatii ti-ar fi utile, ce te-ar putea ajuta sau ce ti-ar deschide interesul pentru un anumit articol.
Si, nu in ultimul rand, nu uita niciodata emotiile pe care le-ai avut inainte de prima plecare, inainte de primul articol, inainte de orice prim lucru nou din viata ta. Aceste emotii, reflectate in rezultatul muncii tale, ii vor da proiectului sclipirea de care are nevoie pentru a avea succes.
Cum decurge acum o zi din viata voastra?
Cand nu suntem plecati, mergem la job, respectiv cresa, iar dupa-masa iesim in parc, mergem la cumparaturi, ne jucam cu Albert, scriem pe blog sau iesim cu prietenii in oras. Printre picaturi, facem planuri pentru calatoriile deja programate sau urmarim ofertele care apar, pentru noi plecari. In weekend variem activitatile si, cam doua weekenduri pe luna, plecam mai aproape sau mai departe de casa.
In concedii, programul se schimba complet si incercam sa fructificam fiecare clipa din zi ca sa vizitam lucruri noi, sa ne bucuram de ceea ce destinatia ne ofera, sa descoperim specificul zonei unde am ajuns sau sa socializam cu oameni de-ai locului. Asa ca suntem plecati pe drumuri cam toata ziua, de dimineata devreme pana se lasa seara, cand revenim la cazare sa ne Incarcam bateriile pentru a doua zi.
Ce planuri aveti pentru acest proiect pe viitor?
Acum ne concentram atentia pe urmatoarele doua plecari programate pentru cea de-a doua parte a anului: la final de noiembrie In Africa de Sud, iar pentru sarbatorile de iarna la New York. Fiind doua destinatii foarte ofertante, e nevoie de un plan riguros facut din timp, asa ca am Inceput deja pregatirile, de la cazare la bugetul necesar si lista obiectivelor de vizitat, odata ajunsi.
In ceea ce priveste blogul www.parinticalatori.ro, urmarim sa il pastram actualizat in permanenta cu ultimele noastre experiente din calatorii si incercam sa ii dedicam mai mult timp, pe cat posibil. Avem in plan si un update al temei si al imaginii lui actuale, cat de curand. Totodata, il lasam sa creasca in ritm propriu si speram sa ajunga tot mai vizibil la nivel national (si de ce nu, si international, poate, la un moment dat, daca va fi tradus intr-o limba de circulatie internationala).
Si pentru ca stim cata importanta au platformele de Social Media in promovarea unor proiecte din aceasta categorie, atentia noastra se indreapta si catre pagina noastra de Facebook si contul de Instagram, unde ii tinem la curent cu activitatea noastra pe cei care ne urmaresc, stam de vorba cu alti calatori si oferim oricand sfaturi celor care ni le cer.
Calatoreste altfel
Daca iubesti calatoriile la fel de mult ca Ramona & Mihai, ai vazut ca aparitia unui nou membru al familiei poate fi doar o provocare foarte frumoasa pentru a organiza altfel de calatorii. Speram ca te-a inspirat interviul si ca vei invata mereu sa te adaptezi pentru a-ti urma dorul de duca!
#TravelEnthusiastsWeLove #eSkyTravel