Continuam seria interviurilor dedicate oamenilor care ne inspira si ne incurajeaza sa calatorim cat mai mult, sa visam cu ochii deschisi si sa ne lasam purtati de dorul calator! Te invitam sa citesti interviul cu Cezar Dumitru, omul din spatele unuia dintre cele mai citite si longevive bloguri de calatorii, ImperatorTravel.ro.
Care a fost prima tara pe care ai vizitat-o?
Din cele 116 tari vizitate, evident, prima pe care o iau in considerare este Romania. Apoi, a doua tara (care e, de fapt, prima din strainatate) nu este una de pe langa noi, ci „tocmai” Olanda. Atunci, in 1991, parea o calatorie peste mari si tari, in necunoscut, pe o alta planeta. Am plecat, de fapt, la o bursa, unde am stat 10 luni, in oraselul Maastricht. De acolo, am ajuns, in ordine: Belgia (care era, practic, la 2 km de Maastricht), Germania, Franta si Luxemburg.
Care a fost triggerul? Cum ti-a venit ideea de a incepe proiectul?
Pai, au fost trei triggere. Pe de o parte, multa lume ma batea la cap sa deschid un blog: „Ai fost in multe colturi ale lumii, poti sa scrii lucruri de interes pentru multa lume”.
In al doilea rand, toata viata lucrasem in marketing si comunicare, facusem reclame TV, radio, billboard-uri, evenimente de PR, sponsorizari, cate si mai cate, mai putin digital. Si, in 2009, digitalul si social media nu mai erau viitorul, erau prezentul, si simteam ca trebuie sa invat cum e cu online-ul. Asa ca m-am decis sa invat pe blogul meu.
Apoi, in al treilea rand, jucam Travian, un joc de strategie in retea – ma trezeam la 3 dimineata, ca la 3:15:49 trebuia sa dau atacul. Am zis ca am nevoie de un hobby online, poate mai interesant si mai folositor decat sa jefuiesc de grane si fier satele vecinilor.
Cand ai simtit ca proiectul a devenit recunoscut si ca eforturile tale sunt recompensate?
Cam un an si jumatate am scris din pasiune. Nu am fost invitat nicaieri, nu facusem niciun contract, pur si simplu, scriam. La un moment dat, decisesem sa las din turatie, poate sa renunt, pentru ca incepusem sa nu mai am timp, lucram foarte mult la birou, era un proiect nou.
Eram in metrou intre cele doua statii Piata Unirii, in fata la McDonald’s, asteptam pe cineva. Si, la un moment dat, a aparut o femeie destul de saracacios imbracata, intre doua varste. Si mi-a zis: „Multumesc pentru articolele dumneavoastra. Le astept zilnic. Eu n-am putut sa calatoresc niciodata, dar calatoresc cu dumneavoastra. Si zilnic, dimineata, este unica mea bucurie”. Am ramas ca la dentist. Pana sa reactionez (ma rog, e vorba de cateva secunde), plecase, luase viteza si se pierduse in marea aceea de oameni care inunda Piata Unirii la ore de varf. Si ATUNCI am zis ca e musai sa continui!
Cum decurge acum o zi normala din viata lui Cezar Dumitru, travel blogger si om de comunicare?
In general, cam fiecare zi difera. Cert e ca ma trezesc dimineata si „dau drumul” la articolul zilei pe social media. Apoi, ma pot duce la birou, la evenimente, la intalniri. Nicio zi nu seamana cu cealalta. In plus, evident, calatoresc.
Care a fost cel mai amuzant comment pe care l-ai primit de la fani?
Sincer, nu mai retin, de multe ori m-a pufnit rasul, dar nu imi aduc aminte unul care sa fie intr-adevar de „cazut pe spate”.
Care a fost cea mai frumoasa destinatie pe care ai descoperit-o in calatoriile tale?
Nu exista o „cea mai frumoasa”, pentru ca sunt greu de comparat. Care sa fie mai frumoasa, Bali sau Tibet? Sunt doua locuri diferite. As zice ca am o lista de „the best of” – Bali, Laos, Tibet, Nepal, Iran, Etiopia, Nicaragua, Italia, Spania…Si cred ca as umple foaia, dar trebuie sa ma opresc.
Care este destinatia de vacanta in care, daca ai avea posibilitatea, ai merge luna de luna?
Imi place variatia, nu cred ca as merge nicaieri chiar luna de luna. Posibil, pe undeva prin Asia, dar, din nou, precizez: nu fix in acelasi loc.
Care a fost cea mai faina experienta traita intr-o tara straina? Dar cea mai amuzanta?
Experiente faine sunt in general din interactiunea cu oamenii. Cu iranienii care se intreceau sa ma invite la picnic, cu un guru indian care mi-a povestit (prin translator) despre energiile emanate de corpul uman, cu ghidul argentinian Esteban, care vorbeste perfect romaneste, desi nu are radacini romanesti si nu a calcat niciodata in Romania.
Alte experiente turistice memorabile – probabil, cand a rasarit soarele pe Everest si eu eram inghetat bocna in Everest Base Camp Tibet, primii pasi prin nebunia din Bangkok, zborul cu elicopterul la Everest Base Camp, zborul cu balonul in Cappadocia, apusul de soare in Santorini, urcatul pe vulcani in America Centrala, momentul in care am vazut pagodele din Durbar Square in Kathmandu, in amurg. Multe, multe, multe, mult prea multe.
Haioasa? Tot multe, dar o sa va povestesc doar una. Eram in Japonia, in Osaka. Eu stateam intr-un hotel care era la statia de metrou Namba (eu ii ziceam „Naiba”, evident). Cand am coborat din hotel in metrou (era o intrare speciala), nu m-am uitat ce numar de exit era. Cand m-am intors, am descoperit ca Namba era un adevarat oras subteran, avea aproape 200 de exit-uri si toate aveau numere, dar nu ziceau si unde duc. Pana la urma, am iesit aleatoriu, sperand sa vad hotelul (avea vreo 30 – 40 de etaje), dar, evident, nu se vedea…erau blocuri prea inalte! Am intrebat-o pe o doamna, pe strada (sa fi avut vreo 50 de ani, zic eu, poate mai mult; japonezii par mai tineri decat sunt cu adevarat), daca stie unde e Swissotel. A zis ca da si mi-a facut semne sa o urmez. A urmat o scena ca in „Lost in translation”. Femeia a palavragit in japoneza non-stop vreo 20 de minute cat am mers pe jos, iar eu incercam sa scot tot soiul de sunete aprobatoare sau dezaprobatoare, in functie de mimica ei: „Ooooo”. „O!”. Aaaaa!
Daca ar fi sa alegi o tara in care sa te retragi la un moment dat, care ar fi aceea?
Probabil, prin Asia de Sud-Est. Nu stiu unde, poate Indonezia, poate Filipine, poate Thailanda.
Ai vizitat aproape jumatate din tarile lumii. Cand crezi ca te vom felicita pentru faptul ca le-ai vizitat pe toate?
Nu am chiar obiectivul sa le vad pe toate. Daca as fi vrut, probabil nu as mai fi fost in unele tari de mai multe ori si as fi incercat sa bifez cat mai multe. Dar mie imi place sa revin, uneori prefer sa revin in tari vizitate decat sa alerg dupa vreo tara noua. Nu stiu daca voi ajunge vreodata in toate tarile lumii, vom vedea. Caut sponsor 
Daca ar fi sa dai un sfat celor care vor sa porneasca pe drumul de travel blogger, care ar fi acela?
E ciudat, dar inainte de a scrie, parerea mea este sa citesti. Sa citesti extrem de mult. Am un perete intreg de carti de calatorie, de istorie, pe care le-am citit. Apoi sa calatoresti. Sa devii blogger de calatorie e foarte scump, fiindca, inainte de a te apuca sa scrii, trebuie sa fi vazut destule locuri in prealabil. Si astea costa. In momentul in care am dat drumul la blog, fusesem deja in 69 de tari. Apoi, sa iti placa sa scrii, sa comunici in scris si sa te tii de treaba.
Un explorator amator
Poti sa urmaresti aventurile lui Cezar pe blogul lui, pagina de Facebook sau Instagram. Ne tine in suspans, dar noi credem ca va ajunge destul de curand sa vada aproape toate tarile din lume. Urmareste-i aventurile in continuare si lasa-te inspirat de colturile minunate de lume pe care ni le dezvaluie.
Urmareste in continuare si blogul nostru, vom reveni cu alte articole dedicate pasionatilor de calatorii.
#TravelEnthusiastsWeLove #eSkyTravel